Pogorârea Sf. Duh și Sf. Ștefan cel Mare ♱

Biserica noastră a rânduit sâmbăta ca zi de rugăciune pentru cei morţi, precum şi anumite zile de peste an, în care ducem colivă la biserică şi dăm pomelnic pentru toţi cei morţi ai noştri. Aceste zile de obştească pomenire sunt numite "Sâmbete" sau "Sâmbetele morţilor" când se fac pomeniri.

Zilele în care facem parastase:

• Parastasul de 3 zile, care înseamnă Învierea lui Hristos, a treia zi. Biserica se roagă atunci ca Cel înviat a treia zi din morţi, adică Mântuitorul, să învieze pe cel răposat.
• Parastasul de 9 zile, prin care rugăm pe Mântuitorul care a murit în ceasul al 9-lea din zi, precum şi pe cele 9 cete îngereşti, să odihnească pe cel răposat cu Sfinţii şi cu toţi îngerii.
• Parastasul de 40 de zile se face întru pomenirea Înălţării Domnului, care a avut loc după 40 de zile de la Înviere. Tot la 40 de zile de la ieşirea sufletului, Mântuitorul îi hotărăşte locuinţa până la judecata viitoare; noi ne rugăm să-i aşeze în Rai.
• Parastasele de trei, şase şi nouă luni şi apoi parastasele de un an până la 7 ani. Acestea mărturisesc dragostea pentru cel răposat şi necontenita legătură cu sufletul acestuia.

Legătura naturală rânduită de Dumnezeu între bărbat şi femeie deja în grădina Paradisului a fost ridicată la rangul de taină de către Hristos Domnul. Prin participarea la nunta din Cana Galileii Mântuitorul a sfinţit legătura tainică între soţ şi soţie. Sfântul Apostol Pavel ne descoperă prin Duhul Sfânt despre această comuniune: „Taina aceasta mare este, dar eu zic în Hristos şi în Biserică“ (Ef. 5, 32). 

Pentru Taina Cununiei este necesar:

• mirii să fie căsătoriţi civil
• Certificatul de căsătorie civilă (copie), adăugaţi: profesia şi domiciliul mirilor; numele părinţilor; adresa şi numele naşilor
• să fie membrii ai Bisericii Ortodoxe
• să participe la o pregătire religioasă pentru Taina Cununiei: dialog şi spovedanie cu preotul
• două lumânări şi verighetele
• naşii sa fie membrii ai Bisericii Ortodoxe şi sa fie cununaţi religios (în biserică)
• să aducă puţină miere sau vin cu câteva pişcoturi din care vor gusta mirii şi naşii
• programarea se anunţă direct la biserică înainte/ după sfintele slujbe sau prin e-mail: Diese E-Mail-Adresse ist vor Spambots geschützt! Zur Anzeige muss JavaScript eingeschaltet sein! sau Diese E-Mail-Adresse ist vor Spambots geschützt! Zur Anzeige muss JavaScript eingeschaltet sein!

Nu se pot face nunţi în următoarele zile şi timpuri de peste an:
-  în cele patru posturi de peste an, ca şi în toate zilele de post din cursul anului: miercurea şi vinerea, Ziua Crucii (14 septembrie), Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august).
-  în săptămâna brânzei (sau săptămâna albă), care este socotita ca vreme de pregătire pentru post.
-  în săptămâna luminată (dintre Duminica Paştilor şi Duminica Tomii), în Duminica Rusaliilor, în timpul dintre Crăciun si Bobotează, precum şi în ajunul tuturor praznicelor împărăteşti.

Există o rânduială bisericească la împlinirea a 25, 50 si 70 de ani de căsătorie. Împlinirea a 25 de ani de împreună vieţuire este numită „cununia de argint“, cea de la împlinirea a 50 de ani de căsătorie poartă numele de „cununie de aur“, iar la împlinirea vârstei de 75 de ani de căsătorie, este numita „cununie de platină“.

Biserica Ortodoxă  îngăduie cu pogorământ trei căsătorii. Biserica face acest lucru pentru a nu lăsa pe cei care au divorţat şi trăiesc împreună, să viețuiască în păcat, fără binecuvântarea lui Dumnezeu. Pentru a doua sau a treia cununie se solicită diespensa de la episcopul locului. A patra căsătorie este oprita cu desăvârşire în Biserica Ortodoxă.

Botezul este cea dintâi taină a Bisericii Ortodoxe, este poarta de intrare în Creştinism. Prin Botez fiecare credincios devine membru al Trupului tainic al lui Hristos, adică al Bisericii. Această taină se săvârşeşte, de obicei, la 40 de zile după naştere şi este întemeiată de către Mântuitorul Hristos prin cuvintele: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh“ (Matei 28, 19).

Botezul este de o importanţă vitală pentru intrarea în Împărăţia divină, precum grăia Mântuitorul către învăţatul Nicodim: „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este" (Ioan 3, 5-6). Botezul creştin a fost prefigurat din Vechiul Testament prin: tăierea împrejur a celor de parte bărbătească (a opta zi după naştere), trecerea poporului ales prin Marea Roşie la eliberarea lor din robia egipteană şi prin botezul pocăinţei săvârşit de Sf. Ioan la Iordan.  

În perioada de început a Creştinismului, Botezul se administra mai ales celor maturi, atât pentru că lor le era adresată propovăduirea Sfinţilor Apostoli. Sfântul Irineu, născut pe la anul 176, mărturiseşte: „Hristos a venit să mântuiască pe toţi oamenii şi anume, zic, pe toţi care dobândesc de la El naşterea a doua pentru Dumnezeu, pe prunci şi pe cei mici, pe tineri şi pe bătrâni."

Sfântul Vasile cel Mare critica obiceiul acelora care amânau botezul cât mai mult posibil, chiar până în preajma morţii, nu din motive de credinţă, ci din indiferenţă sau viclenie. La rândul lor, nenumărate picturi de pe pereţii catacombelor şi inscripţii de pe pietrele funerare, toate aparţinând primelor veacuri creştine, stau mărturie că Biserica a recurs încă dintru început la botezul pruncilor (pedobaptism).

Pentru Taina Sfântului Botez sunt necesare:

• o lumânare
• certificatul de naştere (copie), adăugaţi: data şi locul naşterii, profesia şi domiciliul părinţilor şi al naşilor
• prosop mare de şters pruncul
• un rând de haine noi, cu care va fi îmbrăcat copilul după Botez
• naşii să fie membrii ai Bisericii Ortodoxe
• naşii să poată rosti Simbolul credinţei (Crezul)